România, una dintre țările cu o tradiție îndelungată în extracția de țiței, se confruntă cu un declin continuu al producției interne. În primele zece luni din 2024, țara a produs 2,246 milioane de tone echivalent petrol (tep), înregistrând o scădere de 3,9% față de aceeași perioadă a anului anterior, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS). În același timp, importurile de țiței au crescut cu 4,9%, atingând 6,665 milioane tep, evidențiind o tendință de creștere a dependenței de surse externe.
Această dinamică reflectă un dezechilibru tot mai accentuat în sectorul energetic al României, alimentat de factori precum declinul natural al zăcămintelor existente, infrastructura tehnologică limitată și lipsa unor investiții semnificative în explorare și exploatare. În prognoza publicată de Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP), se anticipează că producția de țiței va continua să scadă, cu un ritm mediu anual de 2,5% până în 2027, reducând și mai mult autonomia energetică a țării.
Această scădere este atribuită uzurii naturale a zăcămintelor, majoritatea fiind exploatate de zeci de ani. Deși există potențial pentru descoperirea unor noi resurse, atragerea investițiilor este limitată de incertitudinile legislative și fiscale, precum și de competiția globală acerbă pentru capital. În 2024, producția de țiței este estimată să atingă 2,82 milioane tep, marcând o reducere de 3,1% comparativ cu anul anterior. Prognozele indică un trend descendent constant, până la 2,63 milioane tep în 2027.
În contrast, dependența de importuri continuă să crească. De la 7,35 milioane tep în 2023, importurile de țiței sunt proiectate să ajungă la 7,8 milioane tep în 2027, cu o rată medie anuală de creștere de 1,5%. Această tendință expune economia națională la riscuri geopolitice și economice, având în vedere fluctuațiile prețurilor internaționale la țiței și instabilitatea piețelor globale.
Această situație evidențiază necesitatea unei strategii energetice mai bine articulate. România are potențialul de a diminua impactul declinului producției interne prin măsuri precum:
- Creșterea eficienței în exploatare: Implementarea tehnologiilor avansate de recuperare a petrolului din zăcăminte mature ar putea contribui la stabilizarea producției interne.
- Explorarea resurselor neconvenționale: Investițiile în explorarea zăcămintelor offshore din Marea Neagră și a resurselor neconvenționale de petrol și gaze ar putea oferi o soluție pe termen lung.
- Diversificarea surselor energetice: Accelerarea tranziției către surse de energie regenerabilă ar reduce dependența de combustibilii fosili și ar sprijini obiectivele de sustenabilitate ale României.
- Îmbunătățirea cadrului legislativ: Crearea unui mediu fiscal și juridic stabil și predictibil ar atrage investitori internaționali, vitali pentru revitalizarea sectorului.
Într-un context internațional în care criza energetică și tranziția verde sunt teme dominante, România trebuie să-și redefinească poziția în peisajul energetic global. Țări din Europa de Est, precum Polonia și Ungaria, au implementat politici de susținere a investițiilor strategice în sectorul energetic, oferind un exemplu de bune practici pe care România ar putea să-l urmeze. În același timp, dependența crescută de importuri plasează țara într-o poziție vulnerabilă, subliniind urgența adoptării unei abordări integrate și sustenabile în politica energetică.
Transformarea acestor provocări în oportunități necesită un efort concertat din partea autorităților, industriei și comunității internaționale. Doar prin adoptarea unor măsuri proactive și prin maximizarea potențialului intern, România poate să-și securizeze viitorul energetic și să devină un jucător mai competitiv pe scena globală.
Surse: Institutul Național de Statistică (INS), Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP), European Commission Energy Reports, Bloomberg Energy Market Analysis.
