Congresul Statelor Unite ia în considerare o decizie istorică ce ar putea redesena echilibrul geopolitic: reclasificarea Turciei ca o țară din Orientul Mijlociu, nu din Europa. Această măsură, raportată de Jewish Insider, este motivată de schimbările profunde în politica externă a Ankarei și de orientarea sa tot mai pronunțată împotriva intereselor americane. În esență, Washingtonul începe să trateze Turcia mai degrabă ca pe un adversar strategic decât ca pe un aliat tradițional din cadrul NATO.
Această inițiativă vine pe fondul unei serii de divergențe majore dintre SUA și Turcia, care s-au acumulat în ultimii ani. Printre cele mai importante tensiuni se numără achiziția de către Ankara a sistemului rusesc de apărare antiaeriană S-400, politica tot mai independentă față de alianța nord-atlantică și relațiile ambigue pe care le întreține cu Rusia, Iranul și China. De asemenea, susținerea deschisă a Turciei pentru Hamas și retorica anti-israeliană a președintelui Recep Tayyip Erdoğan au amplificat iritarea Washingtonului și a partenerilor occidentali.
Schimbarea statutului Turciei din punct de vedere diplomatic și geopolitic nu este doar o formalitate simbolică. O astfel de decizie ar putea avea implicații serioase asupra relațiilor economice, militare și diplomatice dintre Ankara și Occident. O Turcie percepută ca parte a Orientului Mijlociu și nu a Europei ar putea fi supusă unor noi reglementări economice și chiar sancțiuni, similare celor impuse Iranului sau altor state din regiune considerate ostile intereselor americane. Mai mult, acest pas ar putea duce la o distanțare și mai mare a Turciei de NATO, ridicând semne de întrebare asupra viitorului alianței și a echilibrului de forțe în regiune.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. În Turcia, această posibilă decizie a Congresului american este văzută ca o provocare directă, iar oficialii guvernamentali au respins vehement ideea că Ankara ar deveni un adversar al SUA. În Europa, această mutare este privită cu îngrijorare, în special de către statele UE care se bazează pe Turcia pentru gestionarea fluxurilor migratorii și pentru stabilitatea regională. Rusia, pe de altă parte, ar putea profita de această oportunitate pentru a-și întări relațiile cu Ankara, consolidând astfel o alianță mai puternică între cele două puteri.
Această schimbare reflectă o realitate mai largă: lumea se află într-o perioadă de reașezare a sferelor de influență, în care alianțele tradiționale sunt tot mai fragile, iar dinamica geopolitică devine din ce în ce mai imprevizibilă. Dacă decizia Congresului american va fi adoptată, va marca un punct de cotitură în relațiile internaționale, cu efecte pe termen lung asupra stabilității globale.
